- pirotehníe
- (tehnicã, fabricã) s. f., art. pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici) pl. pirotehníi, art. pirotehníile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
pirotehníe
Look at other dictionaries:
pirotehnie — PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s.f. 1. Tehnica fabricării şi utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea muniţiilor, a armelor de foc, a unor substanţe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniţii. – Din fr.… … Dicționar Român
pirotehnic — PIROTÉHNIC, Ă, pirotehnici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. s.f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique. Trimis de oprocopiuc, 15.07.2006. Sursa: DEX 98 pirotéhnic adj. m. tehnic … Dicționar Român
licopodiu — LICOPÓDIU s.n. Pulbere galbenă obţinută din sporii unei criptogame, folosită în farmacie, pirotehnie etc. – Din fr. lycopode. Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX 98 licopódiu s. n. [ diu pron. diu], art. licopódiul Trimis de siveco,… … Dicționar Român
pirotehnician — PIROTEHNICIÁN, pirotehnicieni, s.m. Specialist în pirotehnie. [pr.: ci an] – Din fr. pyrotechnicien. Trimis de oprocopiuc, 19.03.2004. Sursa: DEX 98 pirotehnicián s. m. (sil. ci an), pl. pirotehniciéni (sil. ci eni) Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
bariu — BÁRIU s.n. Element chimic, metal moale, alcalino pământos, de culoare albă argintie, ai cărui compuşi se întrebuinţează la fabricarea vopselelor, a sticlei şi în pirotehnie. – Din fr. baryum. Trimis de valeriu, 26.05.2008. Sursa: DEX 98 báriu s … Dicționar Român
pirotehnică — PIROTÉHNICĂ s. pirotehnie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime pirotéhnică s. f., g. d. art. pirotéhnicii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
realgar — REALGÁR s.n. Minereu constituit din sulfura naturală de arsen cristalizată în sistemul monoclinic, de culoare portocalie, având numeroase folosiri în vopselărie, extragerea arsenului, industria sticlei, în pirotehnie etc. [pr.: re al ] – Din fr.… … Dicționar Român
stronţiu — STRÓNŢIU s.n. Element chimic, metal alb argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
